Dialog cu mine...

Speranţa moare doar atunci când ţi-o ucizi singur.
- Hai, bate-mă pe umăr stângaci, de parcă ai avea degete de sârmă şi spune-mi gata,gata, o să treacă, o să uiţi, o să fie bine! Pentru că nimeni nu vrea să asculte până la capăt, pentru că nimeni nu are răbdare, pentru că fiecare e ocupat numai cu el însuşi.
- De parcă tu ai fi altruismul întruchipat...
- Stiu, cer prea mult de la oameni. Dar şi ei se aşteaptă la prea mult de la mine. Sunt convinşi că eu sunt de piatră sau ceva şi că o să îndur totul până la sfârşitul timpului.
- Nu te consolează nimeni dacă nu are un interes. Prietenia se plăteşte. Totul e de vânzare. Atât de mulţi oameni îmi provoacă scârbă. Se vând pe atât de puţin… pe speranţa unei ocazii din viitor în care vor obţine, poate, ceva la schimb.
- Aş vrea să fiu la fel de cinică, dar mă doare totul...
- Asta pentru că n-ai suferit destul! N-ai cerşit compasiune de suficient de multe ori ca să-ţi dai seama că nimeni nu vrea să ţi-o ofere. Dacă a fost cineva acolo vreodată să te sprijine a fost pentru că întâmplător avea ceva de câştigat, dar asta nu înseamnă că există într-adevăr suflete nobile în lume.
- Imi aleargă voci în cap…mai toarnă-mi vin…e atât de bine să te înşeli că o să uiţi…încă o gură şi totul va fi uitat… :)

Despre mine

Eu despre EU (adică despre mine):
Respir (util sau nu… irelevant) aerul acestei planete de prin vara lui ‘92, când, într-un moment de geniu, am zis: Hai afară! Şi afară am rămas!Sunt creativa,orgolioasa.Ambitioasa,mereu cu pofta de viata.Nemultumita?Intotdeauna! In viata,merg pe principiul ca nici o greseala nu se iarta,ci toate se repara! In ceea ce priveste caracterul meu,totul este perfect...si nimic bun :)) .Iubesc oamenii,incepand cu mine *.* ...